CUM S-A AJUNS AICI

PESTE TOT in lume arbitrii gresesc, faptul ca iau decizii într-o fracţiune de secunda reprezentând un aliat al lor care îi scuză de foarte multe ori. La un moment dat nu mai conteaza nici daca o fac intenţionat sau neintenţionat intrucat gafa ramâne, la fel si rezultatul de pe teren. Cu exceptia noastra, TOŢI au inteles treaba asta. Prigoana (mediatica) la adresa arbitrilor romani a inceput prin anii '90 odata cu primul talk-show de fotbal: "Procesul Etapei". "Faceţi un zoom sa vedem daca a fost sau nu off-side", "Puneţi faza inca o data sa ne convingem daca a fost fault de roşu", "Regia, sunati la Craciunescu sau Porumboiu ca sa ne lamureasca !", erau expresiile favorite ale lui Ioanitoaia, mândru de ratingul si de veniturile sale. Emisiunile de acest gen s-au înmultit rapid, iar disecarea arbitrajelor, de asemenea. S-a creat EXPLICAŢIA PERFECTĂ pentru toate problemele fotbalului nostru. Inevitabil, arbitrii au devenit vulnerabili dar si labili psihic. Ajutaţi de "Sistem", conducatorii de club au inceput astfel sa-i foloseasca drept arme in razboiul lor. Logic ca "banii negri" intrau si ei in ecuatie. Cercul corupţiei si şantajelor s-a extins atat de mult încat nu se mai stia cine, cui si cand i-a oferit mita. Lucrurile au scapat de sub control, iar "baieţii" cei mai isteţi s-au reorientat si au inceput sa "toarne" in speranţa ca vor fi iertaţi şi uitaţi. Unora le-a iesit pana acum dar cu siguranta se întreaba, macar noaptea, inainte de culcare: "Mie când o să-mi vina randul ?"